Mihai Viteazul și prima unire a Țărilor Române (1600)

Mihai Viteazul s-a născut în jurul anului 1558, într-o familie boierească din Oltenia, și a ajuns domn al Țării Românești în 1593, cu ajutorul marilor boieri Buzești și al lui Andronic Cantacuzino. A domnit până în 1601. Pentru a nu depinde de turci, a căutat sprijin în alianțe cu alte state creștine. În 1594, s-a alăturat Ligii Sfinte, alături de principele Transilvaniei Sigismund Báthory și de domnul Moldovei Aron Vodă. În noiembrie 1594, a început războiul antiotoman prin masacrarea creditorilor turci din București, apoi a atacat garnizoanele de la Dunăre.

Lupta de la Călugăreni, din 13/23 august 1595, este cea mai cunoscută bătălie a lui Mihai. Oastea sa, mult mai mică, a înfruntat armata marelui vizir Sinan Pașa. Deși românii au obținut o victorie tactică, au fost nevoiți să se retragă spre munți, din cauza superiorității numerice a dușmanului. Apoi, cu ajutor transilvănean, Mihai a trecut la ofensivă în octombrie 1595 și a eliberat Târgoviște, București și Giurgiu. În 1598, s-a aliat și cu împăratul Rudolf al II-lea de Habsburg, recunoscând suzeranitatea acestuia, dar păstrându-și pe fond libertatea de acțiune.

În 1599, după ce principele Andrei Báthory, aliat al Poloniei și al Imperiului Otoman, a amenințat Țara Românească, Mihai a pornit spre Transilvania. La 28 octombrie 1599, la Șelimbăr, lângă Sibiu, Mihai a înfrânt oastea lui Báthory. La 1 noiembrie 1599 a intrat triumfal în Alba Iulia. A devenit astfel stăpân al Transilvaniei, ca locțiitor al împăratului, iar românii din Transilvania, aflați de secole într-o stare de inegalitate, au primit cu speranță această schimbare. Nobilimea maghiară a fost însă ostilă, iar relațiile cu Habsburgii au rămas încordate.

În primăvara anului 1600, Mihai a intrat în Moldova, în urma unui conflict cu domnul Ieremia Movilă, susținut de poloni. La 27 mai 1600, a ocupat Suceava și s-a proclamat domn al Moldovei. Titulatura sa a devenit „Io Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”. Pentru prima dată, cele trei țări românești erau unite sub o singură conducere, o realizare politică remarcabilă, ale cărei semnificații au fost interpretate ulterior de istorici ca precursoare ale idealului național modern.

Unirea a durat doar câteva luni, fiind amenințată din toate părțile. Nobilii ardeleni s-au răsculat, iar polonezii au invadat Moldova. Mihai a fost înfrânt la Mirăslău, în septembrie 1600, și a pierdut Transilvania. A fost nevoit să ceară ajutor de la împăratul Rudolf, care l-a primit la Praga, iar apoi, împreună cu generalul Giorgio Basta, a învins armata lui Sigismund Báthory la Gurăslău, în august 1601. Câteva zile mai târziu, la 9/19 august 1601, Mihai a fost asasinat la Câmpia Turzii, din ordinul lui Basta. Nicolae Bălcescu l-a făcut simbol național în lucrarea „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”.