Instaurarea regimului comunist (1945–1965)

Armata sovietică a ocupat România în 1944, iar Armistițiul din 12 septembrie 1944 a pus țara sub controlul Comisiei Aliate (Sovietice) de Control. Partidul Comunist, aflat la acea dată slab, cu doar câteva sute de membri, a devenit instrumentul influenței sovietice. La Conferința de la Moscova (octombrie 1944), Churchill și Stalin au stabilit sferele de influență, iar România a fost lăsată în sfera sovietică. Sub presiunea Moscovei, la 6 martie 1945, a fost impus guvernul Petru Groza, dominat de comuniști, prin intervenția lui Andrei Vâșinski.

Alegerile din 19 noiembrie 1946 au fost fraudate masiv de comuniști, care au declarat că au obținut majoritatea voturilor, deși partidele istorice, conduse de Iuliu Maniu și Constantin I.C. Brătianu (Dinu), erau foarte populare. Opoziția a fost reprimată, iar liderii ei, arestați în 1947, au murit în închisori. La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost obligat să abdice, sub amenințare, iar România a fost proclamată Republică Populară. Constituția din 1948 a copiat modelul sovietic. Partidul Muncitoresc Român, rezultat din unirea comuniștilor și social-democraților, a preluat toată puterea.

Regimul a început transformarea totală a societății. La 11 iunie 1948, principalele întreprinderi industriale, băncile și minele au fost naționalizate. Agricultura a fost colectivizată forțat între 1949 și 1962, prin crearea gospodăriilor agricole colective, iar țăranii care s-au opus, numiți „chiaburi”, au fost arestați, deportați sau expropriați. Securitatea, înființată în 1948, a devenit poliția politică a regimului. Educația și cultura au fost puse sub controlul ideologiei. Biserica Greco-Catolică a fost desființată în 1948, iar mulți preoți și episcopi au fost încarcerați pentru credința lor.

Represiunea politică a fost cumplită. Între 1945 și 1964 sute de mii de oameni au fost arestați, iar zeci de mii au murit în închisori și lagăre. Printre locurile de detenție se numără Sighet (unde au murit foști demnitari, între care Iuliu Maniu și Gheorghe I. Brătianu), Gherla, Aiud, Pitești (experimentul „reeducării”), Canalul Dunăre–Marea Neagră și Periprava. În anii 1950, rezistența anticomunistă armată din munți a fost zdrobită. Astăzi, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet păstrează amintirea acestor suferințe.

Conducătorul partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a eliminat rivalii (Ana Pauker, Vasile Luca, Lucrețiu Pătrășcanu) și a început, după moartea lui Stalin, o politică de relativă autonomie față de Moscova. Trupele sovietice s-au retras din România în 1958, iar în aprilie 1964 „Declarația cu privire la poziția PMR” a afirmat dreptul fiecărui partid de a-și alege propria cale. Regimul a eliberat în 1964 deținuții politici. Gheorghiu-Dej a murit în martie 1965, iar succesorul său, Nicolae Ceaușescu, a început o nouă etapă, aparent de liberalizare.