Regatul lui Decebal și războaiele cu Roma (85–106)

După moartea lui Burebista, puterea dacilor a fost fragmentată, dar nucleul puterii din Munții Orăștiei s-a menținut. La sfârșitul secolului I d.Hr., regele Duras a cedat tronul lui Decebal, un conducător ales în jurul anului 87. Numele lui înseamnă, după unele interpretări, „cel puternic” sau „cel viteaz”. Tânărul rege a reorganizat armata, a întărit capitala de la Sarmizegetusa Regia și a refăcut unitatea politică a triburilor. Statul său controla Transilvania, Oltenia, o parte din Banat și zone întinse din sudul și estul Carpaților.

Conflictul cu Roma a izbucnit sub împăratul Domițian. Dacii au trecut Dunărea în iarna 85–86 și l-au ucis pe guvernatorul Moesiei, Oppius Sabinus. Romanii au răspuns cu o campanie condusă de Cornelius Fuscus, care a fost învins și ucis în 86, probabil în zona Carpaților Meridionali, iar legiunea V Alaudae a fost nimicită. În anul 88, generalul Tettius Iulianus a obținut o victorie la Tapae, în apropierea Porților de Fier ale Transilvaniei. Dificultățile romanilor pe frontul Rinului au dus însă la încheierea unei păci în anul 89, avantajoase pentru daci.

Prin pacea din 89, Decebal a devenit „rege client” al Romei, adică aliat, primind bani, meșteri și specialiști pentru construcții și mașini de război. În realitate, el și-a păstrat independența și a folosit ajutorul primit pentru a-și întări cetățile. Această situație a stârnit nemulțumirea Romei, mai ales după urcarea pe tron a lui Traian în anul 98, un împărat soldat și bun organizator. Dacia, cu bogățiile ei de aur, argint, fier și sare, devenise o țintă strategică, iar pericolul unui stat puternic la Dunăre nu mai putea fi tolerat.

Primul război dacic a avut loc în 101–102. Traian a trecut Dunărea cu un pod de vase și a obținut o victorie grea la Tapae, în 101, apoi a înaintat spre capitala dacilor. Decebal a fost nevoit să accepte pacea în 102: și-a pierdut o parte din teritoriu, a predat armele și mașinile de război și a recunoscut suveranitatea Romei. Totuși, regele nu a respectat condițiile și a continuat pregătirile. Răspunsul lui Traian a fost construirea, la Drobeta, a podului de piatră proiectat de arhitectul Apolodor din Damasc, lung de peste un kilometru.

Al doilea război, din 105–106, a fost decisiv. Romanii au asediat Sarmizegetusa Regia, care a căzut în vara anului 106, după distrugerea sistemului de apă și incendierea cetății. Decebal a fugit în munți, dar, urmărit de cavalerie, s-a sinucis pentru a nu fi capturat, după cum redă Columna lui Traian. Capul lui a fost dus la Roma. Columna, ridicată în anul 113 în Forumul lui Traian, este principalul document în imagini al acestor războaie și o sursă de neprețuit despre portul, armele și viața dacilor. Sarmizegetusa Regia, capitala religioasă și politică a dacilor, a fost astfel distrusă, iar locul ei a fost ocupat de o garnizoană romană.